A fi sau a nu fi… posesor de GTI

gti1Am un Golf V GTI de un an şi două luni. A fost maşina pe care mi-am dorit-o de când am condus-o prima dată, undeva prin 2005: albă, cu două uşi (ştiu că se zice trei dar mi se pare ca sună ca naiba) şi jante pe 18 ţoli. Mi-a plăcut foarte mult cum arăta, aşa că şi GTI-ul meu e la fel. Mă rog, aproape, pentru că nu am bifat pe lista de opţionale jantele pe 18 ţoli, având în vedere pe ce uliţe circulăm în ţara asta. Uneori şi cele pe 17 mi se par prea mari pentru drumurile noastre.

Este prima mea maşină cu două uşi (fiind vorba de un GTI nici nu concepeam să fie altfel) şi trebuie să recunosc că am avut nevoie de ceva timp să mă obişnuiesc. Nu doar cu uşa foarte lungă, pe care am şi lovit-o, de altfel, de o bară de fier dintr-o staţie Petrom, dar şi cu accesul în spate.

Nu recomand o maşină cu două uşi celor care călătoresc în mod frecvent mai mult de trei, întrucât este incomod. Însă pentru mine două uşi sunt mai mult decât suficiente. Chiar dacă logodnica mea îmi spune că sunt egoist :). Cred că o maşină trebuie pe cât posibil să te reprezinte, să fie pe sufletul tău cum se spune, iar eu am visat dintotdeauna la o maşină sport cu două uşi.

Ce îmi place:

Bun, punctele forte mai întâi. În primul rând motorul, care trage şi se aude într-un mare fel. Cei 200 de cai parcă năvălesc toţi odată după 3500-4000 rotaţii pe minut, dar cu toate astea nu există acel torque-steer (adică volanul nu tinde să-ţi sară din mâini atunci când accelerezi brutal) – cum am întâlnit la Corsa OPC, de exemplu. Direcţia e precisă ca un ceas elveţian, cutia de viteze (manuală bineînţeles) la fel de exactă şi bine etajată, iar suspensia excelentă. Am mai condus şi alte hot-hatch-uri, dar nici unul nu oferă compromisul performanţă-confort pe care îl oferă GTI-ul.

Să mă fac bine înţeles, suspensia este tare, dar nu-ţi scutură rinichii ca la Honda Civic Type R. Sunt destule maşini concurente mai rapide decât GTI, dar nici una nu este mai practică, mai potrivită pentru uzul de zi cu zi. Mai user-friendly, ca să mă înţeleagă şi cei mai tineri. Iar ca imagine de marcă, să fim serioşi… Ce îmi mai place este că maşina are ceva din caracterul unui Gran Turismo – putere fără efort, confort la drum întins, caracter.

Deşi nu era un criteriu important pentru mine, am fost plăcut surprins şi de câte lucruri pot încăpea în portbagajul GTI-ului. E bine să ştii că la nevoie maşina ta poate transporta fără probleme 5 persoane, cu tot cu bagajele lor. În plus, bancheta spate este rabatabilă 2/3.

Ce mă enervează:

Un scârţâit căruia n-am reuşit să-i aflu originea şi care mă zgârie pe creier câteodată, se aude de undeva din spate. În plus, când dau muzica mai tare, ornamentul de aluminiu din uşa şoferului vibrează.

Consumul: nu neapărat pentru că ar fi prea mare pentru o astfel de maşină, ci pentru că e departe de cei 8 litri/100 km declaraţi de constructor. În cazul meu, consumul mediu real este de 10-10,5 litri/100 km la un mers normal, fără „aroganţe”. Dar eu fac puţini km în oraş, cam 3/4 din km îi fac extraurban. Într-un oraş ca Buzău de exemplu, consumul este de 11-11,5 litri/100 km. Dar în Bucureşti, când traficul e infernal, ia lejer 15-17 litri/100 km. Spun cu aproximaţie pentru că nu am făcut niciodată un calcul exact, iar computerul de bord nu e o sursă prea de încredere. Oricum, cu un plin nu fac niciodată mai puţin de 500 km, dar nici mai mult de 600 (am reuşit performanţa cu roţile de iarnă, mai înguste – 205/55 R16). Asta în condiţiile în care rezervorul are 55 litri.

Consumul de ulei: ştiu că e ceva banal la Volkswagen, dar e supărător. În 30000 km am completat cu 3 litri de ulei, iar la vechea mea maşină, un Peugeot 206 1.4 HDI, nu am completat niciodată în 75.000 km.

Climatronic-ul: pentru că nu pot da simultan căldură la picioare şi pe dezaburire. Stupid, nu?

Cauciucurile cu care a venit maşina: Dunlop SP Sport Maxx TT. Bune pentru performanţă, dar se consumă foarte repede. O să trec pe Michelin când termin cu ele.

Recapitulare

Model: Volkswagen Golf V GTI

An fabricaţie: 2008

Motor: 2,o litri turbo, 200 cai-putere

Preţ: 22.400 euro CIP

Revizii: la 15.000 km (Elcar Gid Buzău – 600 RON) şi la 30.000 km (Elcar Gid Buzău – 640 RON)

Dotări opţionale alese: radio CD cu navigaţie şi hard-disk de 20 GB (RNS510), CD-changer în cotieră (sunt un meloman), volan multifuncţional, senzori de ploaie, senzori de lumină, faruri cu xenon, cruise-control, climatronic, geamuri fumurii spate, sistem de monitorizare a presiunii din pneuri şi cam atât.

Publicat de

Dan Mihalascu

Mă numesc Dan Mihalaşcu şi sunt, ca mulţi dintre voi, un pasionat de automobile şi motorsport. Lucrez în presa auto din 2004, domeniu care mi-a permis până acum să fiu mai aproape de pasiunea mea. În aceşti ani de presă am trecut pe la AutoMondial, ProSport şi Gazeta Sporturilor. Ca orice pasionat de automobilism, am visat şi eu să fiu pilot de curse, măcar pentru o zi. Visul mi s-a îndeplinit în 2007, când am debutat în Campionatul de Viteză în Coastă al României, cu ajutorul tatălui meu, care îmi împărtăşeşte pasiunea pentru curse. Am participat tot sezonul 2007 la campionatul FRAS, iar în 2008 am concurat la două etape ACR şi la una FRAS. Acest blog se vrea a fi nu doar o sursă de informare pentru împătimiţii domeniului auto, ci mai ales un loc în care aceştia să interacţioneze, să vorbească despre maşinile lor şi despre experienţele lor. Nu în ultimul rând, vreau să subliniez faptul că acest blog este 100% independent, nefiind afiliat nici unui producător auto şi nici unei instituţii de presă. Aşa că, dacă opiniile pe care le găsiţi aici vi se par subiective, e normal, sunt scrise de un om.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *