Pentru foarte mulţi oameni, maşinile sunt doar mijloace de transport, care trebuie să fie cât mai economice, fiabile şi spaţioase. Pentru această categorie de cumpărători, designul, tradiţia mărcii sau tehnologia de ultimă oră cad în plan secund în faţa unor argumente precum spaţiul interior, volumul portbagajului, costul asigurării şi al impozitului, intervalele de revizie şi, mai ales, preţul de achiziţie.
Pentru ceilalţi, însă, printre care sunt sigur că vă număraţi şi voi, automobilele sunt mai mult de atât. Spuneţi-i cum vreţi, pasiune sau obsesie, dar e clar că pentru noi contează până şi cele mai mici detalii, de la îmbinările plasticelor de pe bord care trebuie să fie perfecte, la sunetul scos de portiere când se închid sau la ticăitul semnalizatorului (care apropo, e horror la Logan). Ceea ce pentru alţii reprezintă amănunte nesemnificative, pentru noi sunt chestii importante. Iar numele maşinii nu face excepţie.
Americanii şi japonezii par să aibă o predilecţie pentru nume idioate date maşinilor. Aţi vrea să aveţi o Suzuki Baleno? Dar un Daihatsu Applause, o Honda Prelude sau o Suzuki Cappuccino? Aşa mă gândeam şi eu. E clar că având vânzări pe foarte multe pieţe, foarte diferite ca limbă, cultură, etc., constructorii nu pot preveni toate cazurile de genul ăsta. Însă cele de mai sus sunt chiar penale. Şi mai sunt destule. Mitsubishi Pajero se vinde în Spania sub numele de Montero, pentru că Pajero înseamnă în spaniolă, scuzați-mi limbajul, onanist.
Mai există un caz celebru la Chevrolet, care a produs mulţi ani la rând modelul Nova. Un nume frumos, veţi spune, doar avem şi noi Dacia noastră omonimă, numai că în limba spaniolă Nova se poate citi şi „no va”, adică „nu merge”. Tot din aceeaşi serie face parte şi Daewoo Espero, care s-a numit Aranos în ţările hispanice pentru că „espero” înseamnă „aştept”. Nu prea inspira la mobilitate 🙂
Sunt multe exemple de nume idioate: Chevrolet Citation (citaţie), Dodge Swinger (coincidenţă sau nu, a fost lansat în ’69), Renault Le Car – (Renault 5 pentru piaţa americană), Opel Diplomat, Opel Senator, Chrysler LeBaron şi altele.
Mai mult decât ceilalţi, producătorii de maşini sport ştiu că numele e foarte important. Aşa că Diablo, Testarossa, Viper, Veyron, Mustang sau Corvette au rămas imprimate pentru totdeauna în inimile pasionaţilor. Cu atât mai dezamăgitor devine în acest context numele ales de McLaren pentru noul său supercar: MP4-12C. Parcă e un cod de reîncărcare sau o parolă generată automat… Păcat, pentru că legendarul McLaren F1 chiar avea un nume care se asorta perfect cu pachetul oferit.
Nici maşinile româneşti nu stau grozav la capitolul „prenume”. Pentru noi, care folosim englezisme tot timpul, cuvinte ca Logan sau Duster nu sună rău deloc, însă pentru anglofoni, Logan e un nume propriu masculin foarte răspândit. E ca şi cum această maşină s-ar numi la noi Dacia Gheorghe. Cât despre Duster, acest cuvânt are mai multe sensuri în limba engleză, dintre care cele mai pitoreşti sunt cârpă de şters praful, pămătuf sau pardesiu. Oare cum ar fi fost să-i zică Dacia Cârpă?
Vouă ce nume de maşini vi se par cele mai neinspirate?
Pajero= ONANIST= labagiu, Laberman, lăbar, Lăbuș, manivelă, pălmar, puțopalmist. CE TAREEEE =))))))
Sa nu uitam ca in ultima perioada multa lume este atrasa de folosirea unor nume nu tocmai potrivite pentru anumite lucruri. Bine nu generalizam dar sunt si nebuni carora le plac astfel de denumiri, si sa nu-i uitam pe tigani !
Yep 🙂
Dacia carpa :)) suna bine.
Da, Kanjara ar fi fost prea mult pentru noi. Am uitat de Mercedes Vito, un alt nume sonor in limba romana 🙂
Bine ca nu n-a ramas numele Kanjara la Dacia, ca suna ca o boala venerica incurabila.
Nu auzisem de Reno Le Car – stupid nume oricum, chiar si pentru piata americana. Cum ar fi Boeing Le Avion 😀