Nu, n-am fost atât de nebun şi nici n-am avut atâta timp la dispoziţie încât să merg cu maşina până în Creta. Deşi am văzut un Logan de Cluj în Hersonissos, staţiunea în care am stat. Am mers cu avionul, iar acolo am închiriat o maşină pentru două zile.

Două afaceri predomină în Creta, în afara crâşmelor şi hotelurilor: închirierile auto şi magazinele de blănuri. Oriunde ai merge vei găsi una din astea, garantat.Dacă existenţa multelor firme de rent-a-car se justifică prin faptul că vorbim de o insulă, unde cei mai mulţi turişti sosesc cu avionul şi au nevoie de o maşină pentru a se deplasa, prezenţa magazinelor de blănuri nu mi-o explic decât prin puzderia de turişti ruşi.

Te-ai gândi că abundenţa de firme de închirieri auto nu poate să fie decât un avantaj pentru client, care are de unde alege. Fals. Toate au aceleaşi preţuri, probabil formează împreună un cartel sau aşa-ceva. Ideea e că la stradă au afişate nişte preţuri atractive, însă când intri să afli mai multe detalii, afli că tarifele alea nu conţin nici un fel de asigurare, TVA etc. Adică ajungi să plăteşti cam dublu într-un final.

Mare grijă de unde închiriaţi maşini!

În fine, am ajuns la o firmă, Panavia Car Rental din Hersonissos. Îi dau numele ca să ştiţi de ce să vă feriţi când ajungeţi pe acolo. Am zis că pentru două zile n-are rost să dau 100 de euro pe un Fiat Panda, aşa că m-am orientat la un Citroen Saxo, care m-a costat 65 de euro. Ştiu, e o maşină veche, dar am luat-o, fiind şi fan al modelului (Saxo VTS de curse e de vină). La predare, un nene care părea a fi patronul mi-a explicat cum e cu comenzile maşinii, mi-a arătat care e butonul de aer condiţionat (amănunt important) şi, surpriză, nivelul benzinei. Care era aproape de zero, becul de avarie fiind aprins!

E adevărat, n-am mai închiriat maşini la viaţa mea, dar ştiam că firmele îţi predau maşina cu plinul făcut, urmând ca tu să o returnezi în acelaşi mod. OK, zic, n-are rost să mă cert cu omul, era seară, voiam să duc maşina la hotel şi să beau liniştit o bere la terasă. Înainte de asta însă am mers să fac plinul, pentru că a doua zi intenţionam să plecăm dimineaţa devreme. Stupoare însă: toate benzinăriile erau închise!

Faceţi plinul de unde puteţi, altfel rămâneţi fără benzină

Deci mi-au dat maşina cu rezervorul gol la 22:00, ştiind că benzinăriile se închid la ora aia! Buni băieţi. Şi nu a fost asta singura ţeapă pe care mi-au dat-o panaramele de la Panavia Car Rental. Am descoperit a doua zi că aerul condiţionat nu funcţiona, iar maşina avea o problemă la direcţie, un zgomot enervant şi persistent venind de la roţile faţă atunci când viram mai mult. A, şi puţea a benzină ca într-o Dacie 1300. Apropo de benzină, a doua zi dimineaţă am căutat o benzinărie deschisă şi am găsit doar una, la care era o coadă imensă. A mers mai repede decât m-am aşteptat şi în mai puţin de o oră am ajuns la pompă. 1,5 euro litrul. Auch!

ÃŽn fine, ca să închei capitolul cu Saxo, la returnarea maÅŸinii le-am menÅ£ionat toate problemele, iar răspunsul, de data asta venit din partea unei angajate care mirosea îngrozitor a transpiraÅ£ie, a fost următorul: “Why didn’t you call us? We can’t do anything now”. I-am replicat că eu eram în capătul celălalt al insulei ÅŸi problemele nu se puteau rezolva prin telefon ÅŸi în primul rând maÅŸina trebuia să fie în regulă la predare! N-am avut cu cine să mă înÅ£eleg, aÅŸa că am plecat bombănind de acolo. Nici măcar scuze nu ÅŸi-au cerut.

Drumuri bune, maÅŸină să ai…

Spre deosebire de unii locuitori ai insulei (din păcate am întâlnit prea mulţi de genul celor de la Panavia), Creta e frumoasă. Peisajele sunt superbe, iar drumurile în stare bună şi corect semnalizate. Au însă şi un defect: sunt cam lente. Am mers pe autostradă doar în preajma capitalei Heraklion, în rest şoselele având o singură bandă pe sens. Relieful fiind aproape integral muntos, e cam greu cu depăşirile, mai ales când ai un Saxo din 1900 toamna. Recomand neapărat o plimbare până la plaja cu palmieri din Vai (extremitatea estică), dar şi la Matala (în sud, la Marea Libiei), unde temperatura era cu 5 grade mai ridicată decât în nord.

Despre trafic, numai de bine, cu excepţia scurtei incursiuni pe care am făcut-o în Heraklion. Din greşeală, m-am abătut de la traseu (n-am avut GPS) şi am intrat în oraş. Greşeala m-a costat vreo 45 de minute (în care am parcurs maximum 2 km), pentru că am nimerit într-un ambuteiaj infernal. Dacă nimeriţi într-o aglomeraţie de genul ăsta, să nu vă aşteptaţi ca grecii să oprească să vă lase să intraţi în coloană. Dar cu puţin tupeu vă faceţi singuri loc şi nimeni nu vă claxonează.

Grecii circulă regulamentar din ce-am observat eu, cu excepţia respectării limitelor de viteză din afara localităţilor. Poliţişti rutieri nu am văzut absolut deloc, probabil erau şi ei în grevă ca transportatorii. Una peste alta, ca să vezi tot ce e de văzut în Creta (fără a sta numai la volan), cred că ar trebui închiriată o maşină pentru minimum 4-5 zile. Sunt foarte multe lucruri de văzut, drumurile virajate te îmbie la condus, iar peisajele la opriri dese. Dar dacă o să mai ajung în Creta vreodată, o să închiriez o decapotabilă. E cea mai potrivită alegere.

Mai multe informaţii despre Creta găsiţi aici.

Foto: subsemnatul