Sunt rare zilele în care circul cu maşina şi nu mă enervează cineva. Că-mi taie calea, că nu semnalizează, că nu mă lasă să ies de pe o străduţă, că accelerează când vreau să depăşesc, că ocupă două locuri de parcare în loc de unul, etc, etc.

Acum eu nu zic că sunt perfect şi nu mai fac şi eu greşeli, dar în 99% din cazuri respect legea. Se pare că asta e o mare greşeală în România. Dacă mergi cu 60 km/h în Bucureşti ţi se dau claxoane că mergi prea încet. Dacă opreşti la „zebră” ca să laşi un pieton aflat pe trotuar să traverseze eşti boscorodit de cei din spate.

Nu mai vorbesc că atunci când la volan se află o femeie, bădăranii din trafic încearcă să o intimideze, să o şicaneze. Numai într-o ţară primitivă e posibil aşa-ceva. Cunosc persoane care din cauza asta refuză să conducă în Bucureşti. Dacă vezi un şofer care merge încet şi pare dezorientat, nu e nevoie să-l înjuri sau claxonezi. Poţi foarte frumos să-l depăşeşti şi să-ţi vezi de drum. Dar, na, unii bucureşteni sunt zmei la volan şi abia aşteaptă un prilej să se urce cu picioarele pe claxon. Ia să-şi facă poliţia datoria cu băieţii ăştia să vezi ce cuminţi sunt pe urmă…

Am fost de curând cu maşina prin Ungaria şi Austria şi am condus foarte relaxat. Nu mi-a dat nimeni „flash-uri” pe autostradă, chiar dacă mă „târam” cu 120 km/h. Toţi aşteptau cuminţi să depăşesc şi să mă repliez pe prima bandă, chiar şi românii. În Budapesta şi Viena, traficul, deşi aglomerat, nu a fost stresant. Fiecare îşi vedea de treabă şi nu-l deranja pe celălalt. N-am auzit nici un claxon în patru zile de plimbat prin cele două capitale.

Când am intrat în România, haos. Pe cel mai circulat drum al ţării (Nădlac-Arad-Deva-Sibiu), cu o singură bandă pe sens, m-au depăşit maşini care goneau cu peste 150 km/h,  am văzut depăşiri la limită, TIR-uri care mergeau cu 90 km/h prin localităţi şi multe, multe alte încălcări flagrante ale regulilor de circulaţie.

Nu vreau să închei rândurile astea într-un ton pesimist. Toleranţa şi bunul-simţ al şoferilor din Bucureşti au crescut remarcabil în ultimii ani. Îmi amintesc că prima dată când am condus prin oraşul ăsta, prin 2000, am fost şocat cât de agresivi şi intoleranţi erau şoferii bucureşteni. Acum nu mai e un calvar să ieşi de pe o străduţă secundară, să schimbi banda de mers sau să ceri indicaţii. Dacă nu primul sau al doilea şofer din coloană, al treilea te va lăsa să intri. Asta e valabil în Bucureşti.

Nu în Ploieşti, de exemplu, unde am întâlnit cei mai cretini şoferi: nimeni nu-ţi cedează nici măcar un centimetru, dacă e aglomerat aştepţi minute în şir să ieşi de pe o străduţă, trebuie să forţezi, altfel rişti să rămâi pe acolo. Ce mai, nesimţire şi prostie cu carul…

Cred însă că într-o zi, când vom avea şi noi infrastructura rutieră minimă necesară, vom putea conduce în sfârşit relaxaţi prin România. Mai avem încă puţin…