Mic tratat despre soferul-pilot

Traficul din Bucureşti e o mană cerească pentru antropologi. Sau ar fi, dacă ar exista o ramură a antropologiei specializată în studiul şoferilor. De fiecare dată când ies cu maşina pe stradă mă minunez de varietatea de şoferi care mişună prin oraşul ăsta. Şi exact când îmi zic că le-am văzut pe toate, apare un „nonconformist” şi mă trezeşte la realitate.

De departe, cel mai răspândit tip este şoferul-pilot. Îl vedeţi tot timpul lipit de spatele maşinii voastre, la „aspiraţie”, căutând cu disperare încă un milimetru de spaţiu liber pe care să-l ocupe. De cele mai multe ori, el conduce maşina firmei, iar agresivitatea lui creşte direct proporţional cu gabaritul acesteia (de departe, cei mai „ambiţioşi” sunt şoferii de dube şi dubiţe, însă nu trebuie neglijat nici segmentul promiţător al agenţilor de vânzări care „scot untul” din maşinile mini sau de clasă mică). Pentru acest şofer foarte competitiv din fire, totul se rezumă la numărul de maşini depăşite, chiar dacă e într-o coloană ce se deplasează cu maxim 5 km/h. Nu se opreşte până nu întrece tot ce-i iese în cale.

Pentru asta, poate atinge performanţa de a schimba benzile de zece ori pe minut. Chiar şi aşa, el nu ajunge la destinaţie înaintea celorlalţi participanţi la trafic, ba de cele mai multe ori este exact în aceeaşi poziţie cu cea din care a început „slalomul”. Dar credeţi că el observă detaliul ăsta? Nici vorbă… E prea absorbit de chemarea interioară care-l subjugă şi îi cere să facă totul pentru a fi primul, întotdeauna primul!

Cum mai recunoaşteţi un astfel de şofer? El nu îşi reglează ritmul de mers după condiţiile de trafic. Dacă vede la 50 de metri în faţă un semafor pe roşu, reacţia lui firească este de a accelera puternic, apoi de a frâna violent în ultimul moment. E normal, el trebuie să fie primul ajuns la semafor! După care, plecarea de pe loc este întotdeauna în trombă, de preferat cu scârţâit de roţi. De asemenea, şoferul-pilot nu cunoaşte conceptul de anticipare a traficului. Din dorinţa de a depăşi tot, îl veţi găsi mereu pe banda de stânga forţând intrarea pe banda de înainte, sau blocat pe banda întâi gesticulând nervos în spatele unui autobuz care a avut „tupeul” să oprească în staţie chiar când el „zbura” spre linia de sosire.

Iarna, e foarte uşor de reperat după viteza mare cu care rulează pe drumul îngheţat, el având cauciucuri de iarnă, care reprezintă pentru şoferul-pilot echivalentul cauciucurilor de vară vara. Atunci când circulă în afara oraşului, el apare foarte des la ştiri, deranjând liniştea copacilor de pe marginea drumului sau a unor case foarte prost amplasate.

Ar mai fi multe de spus, dar închei cu un sfat: nu vă luaţi niciodată la întrecere cu un şofer-pilot! O va lua foarte personal şi va fi pregătit să-şi dea şi viaţa pentru a câştiga. El nu are nimic de pierdut 🙂

PS: În Anglia, Ford vinde o versiune „sport” a van-ului Transit, croită exact pe gustul şoferului-pilot 🙂

Publicat de

Dan Mihalascu

Mă numesc Dan Mihalaşcu şi sunt, ca mulţi dintre voi, un pasionat de automobile şi motorsport. Lucrez în presa auto din 2004, domeniu care mi-a permis până acum să fiu mai aproape de pasiunea mea. În aceşti ani de presă am trecut pe la AutoMondial, ProSport şi Gazeta Sporturilor. Ca orice pasionat de automobilism, am visat şi eu să fiu pilot de curse, măcar pentru o zi. Visul mi s-a îndeplinit în 2007, când am debutat în Campionatul de Viteză în Coastă al României, cu ajutorul tatălui meu, care îmi împărtăşeşte pasiunea pentru curse. Am participat tot sezonul 2007 la campionatul FRAS, iar în 2008 am concurat la două etape ACR şi la una FRAS. Acest blog se vrea a fi nu doar o sursă de informare pentru împătimiţii domeniului auto, ci mai ales un loc în care aceştia să interacţioneze, să vorbească despre maşinile lor şi despre experienţele lor. Nu în ultimul rând, vreau să subliniez faptul că acest blog este 100% independent, nefiind afiliat nici unui producător auto şi nici unei instituţii de presă. Aşa că, dacă opiniile pe care le găsiţi aici vi se par subiective, e normal, sunt scrise de un om.

2 comentarii la “Mic tratat despre soferul-pilot”

  1. Te lasa perplex cate un specimen din asta… Eu m-am invatat sa nu ii mai iau in serios. Ii las sa treaca (cand pot, normal) si imi vad de treaba.

  2. Intr-o dimineata, acu’ cateva zile, eram la Unirea. Se circula bara la bara pe trei benzi, cand, un BMW din spate imi da blitzuri. Eu, in mintea mea simpla, zic ca e vreunul care ma cunoaste si cand am putut, m-am dat pe banda 2 sa vad cine e. Ghici ce a facut in continuare gagiul. Exact, a inceput sa dea blitzuri la urmatoarea masina. Nu m-am riscat sa ma bag inapoi in fata lui chiar daca eram plin de nervi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *