Numar de inmatriculare furat: partea a doua

Spuneam pe la începutul lunii că mi s-a furat numărul de înmatriculare de pe faţă, pe strada Popa Tatu din sectorul 1, Bucureşti. Iată ce s-a mai întâmplat de atunci. Am revenit peste zece zile în Capitală pentru a ridica dovada de la secţia 3 de poliţie. Totul OK, nu a durat foarte mult, aşa că urma pasul al doilea: obţinerea plăcuţei de înmatriculare.

Poliţistul care mi-a eliberat dovada mi-a spus să merg cu aceasta la serviciul Înmatriculări (DRPCIV) din Pipera. De aici începe spectacolul. Am mers acolo ca să aflu că nu e suficientă doar dovada, îmi mai trebuie o serie de acte, pe care doamna de la ghişeul de informaţii nu a avut chef să mi le enumere a doua oară. Sictirit total, am plecat, gândindu-mă că fac rost de lista de acte necesare de pe site.

Am trimis un mail la DRPCIV la care mi s-a răspuns surprinzător de repede, am făcut rost de actele cerute (dovada furtului/pierderii plăcuţei, împuternicire de la firma de leasing pe numele meu ca să pot comanda şi ridica plăcuţa „datată şi ştampilată”, certificat de înmatriculare – original şi copie, buletin de identitate – original şi copie).

Bun. Am făcut rost de toate şi azi m-am prezentat la DRPCIV la ora 13. Am luat număr de ordine, am aşteptat o oră să-mi vină rândul şi am prezentat documentele. Un poliţist foarte prost dispus s-a uitat pe ele şi mi-a spus că nu e bine, împuternicirea nu e în original (în mail nu mi-au specificat acest lucru, eu având împuternicirea imprimată dintr-un mail trimisă de Porsche Leasing). Mai mult, mai trebuia completat şi un formular tipizat.

Am plecat plin de draci spre Porsche Leasing, unde o domnişoară mi-a explicat că împuternicirea plecase deja prin curier spre Buzău, aşa că mi-a pus o ştampilă şi o semnătură pe copie. M-am întors, am făcut rost şi de formular şi am aşteptat iar o oră să-mi vină rândul.

De data asta mi-au primit actele, am plătit 20 lei taxă şi m-au chemat peste două ore să ridic plăcuţa. M-am întors, iar alt „meseriaş” de la ghişeu mi-a cerut împuternicirea de la firma de leasing, deşi eu aveam chitanţa care dovedea depunerea documentelor! Noroc că mai aveam o copie rătăcită prin mapă, pentru că am început să fac copii ale copiilor ca să fiu sigur că nu-şi bat joc de mine toţi imbecilii.

În concluzie, nu vă doresc să pierdeţi sau să vi se fure numerele de înmatriculare. Sincer.

Publicat de

Dan Mihalascu

Mă numesc Dan Mihalaşcu şi sunt, ca mulţi dintre voi, un pasionat de automobile şi motorsport. Lucrez în presa auto din 2004, domeniu care mi-a permis până acum să fiu mai aproape de pasiunea mea. În aceşti ani de presă am trecut pe la AutoMondial, ProSport şi Gazeta Sporturilor. Ca orice pasionat de automobilism, am visat şi eu să fiu pilot de curse, măcar pentru o zi. Visul mi s-a îndeplinit în 2007, când am debutat în Campionatul de Viteză în Coastă al României, cu ajutorul tatălui meu, care îmi împărtăşeşte pasiunea pentru curse. Am participat tot sezonul 2007 la campionatul FRAS, iar în 2008 am concurat la două etape ACR şi la una FRAS. Acest blog se vrea a fi nu doar o sursă de informare pentru împătimiţii domeniului auto, ci mai ales un loc în care aceştia să interacţioneze, să vorbească despre maşinile lor şi despre experienţele lor. Nu în ultimul rând, vreau să subliniez faptul că acest blog este 100% independent, nefiind afiliat nici unui producător auto şi nici unei instituţii de presă. Aşa că, dacă opiniile pe care le găsiţi aici vi se par subiective, e normal, sunt scrise de un om.

2 comentarii la “Numar de inmatriculare furat: partea a doua”

  1. In mod normal asa as fi facut, dar cand am vazut ce specimene lucreaza pe acolo mi-am dat seama ca era inutil. Voiam doar sa-mi iau numarul si sa ma car cat mai repede.

  2. Foarte tare! Poate ar fi trebuit sa le reamintesti personajelor din spatele ghiseului ca ei lucreaza pentru tine?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *