Am urmărit şi eu, pe sărite, cursa de 24 de ore de la Le Mans de anul ăsta. Şi n-am putut să înţeleg o chestie. De ce Peugeot a forţat în halul ăla? Era clar încă din calificări că Peugeot 908 HDi este cea mai rapidă maşină de pe pistă, dar nu înţeleg de ce trebuia ca piloţii să o conducă la potenţialul ei maxim?

Chiar atât de multă încredere au avut în maşina asta? Adevărat, prototipul Peugeot s-a dovedit extrem de fiabil în cursele pregătitoare, dar totuşi, Le Mans e Le Mans. Nu degeaba e considerată cea mai dură cursă de anduranţă din lume. S-a dovedit încă o dată ce test extraordinar este întrecerea asta pentru om şi maşină deopotrivă.

Dar poate că n-au forţat maşina şi doar mi s-a părut mie, caz în care eşecul e şi mai dureros ruşinos: înseamnă că au sacrificat fiabilitatea de dragul vitezei, uitând că nu au de-a face cu o cursă de sprint, ci cu una care ţine 24 de ore.

Mărturisesc că aş fi vrut să câştige Peugeot. Au avut maşina cea mai rapidă, asta e clar. Însă strategia, greşelile unora dintre piloţi, dar mai ales fragilitatea maşinii au făcut ca toate cele patru Peugeot-uri să abandoneze, iar cele trei Audi-uri să ia primele trei locuri.

Nemţii merită felicitaţi, pentru că au gândit perfect cursa. Ştiau că nu se pot bate cu Peugeot la capitolul viteză, aşa că şi-au văzut liniştiţi de treabă, fiind tot timpul la pândă, în spatele francezilor. Iar când maşinile acestora au început să cadă (două chiar cu motoarele “prăjite”), Audi şi-a jucat perfect cartea şi a punctat. De data asta nu a mai avut ghinionul din 2009, iar prototipurile R15 TDI au mers precum ceasurile elveţiene.

În rest a fost o cursă dură, cu o mulţime de abandonuri, după cum puteţi vedea şi din clasamentul final.

Foto: motorsportblog.it