Despre asta e vorba. România este ţara în care poţi lua la mişto poliţiştii fără ca aceştia să-ţi poată face nimic. Fie că nu au pârghiile necesare să-i pună la respect pe astfel de indivizi, fie că le e frică de eventualele relaţii sus-puse ale acestora, oamenii legii sunt umiliţi adeseori de câte un “şmecher” precum cel din film. Oprit de un echipaj de la rutieră, avocatul începe să facă mişto de poliţişti de cum se dă jos din maşină. În America era trântit la pământ şi încătuşat de cum deschidea gura. La noi, vedeţi mai departe ce se întâmplă…

PS: Culmea, omul nu era beat…

Aşa, deci mergeam eu liniştit săptămâna trecută printr-o localitate dintre Urziceni şi Bucureşti, cu 50 km/h pe banda a doua, încercând să depăşesc mai multe maşini care încetiniseră pe banda întâi. Şi cum rulam eu regulamentar şi atent să nu merg prea tare ca să nu mă prindă vreun radar, mă trezesc inundat într-o mare de flash-uri din spate.

De vreo două săptămâni am început munca în Bucureşti. Şi cum redacţia e situată pe la Piaţa Romană, mersul cu maşina cam iese din discuţie. De ce? Oricât de mult mi-ar plăcea să conduc, a merge bară la bară timp de aproape o oră, cu a întâia, maxim a doua, nu coincide deloc cu ideea mea despre şofat.

De ce trebuie să mergeţi cu proiectoarele de ceaţă aprinse mereu, în special când nu e ceaţă?

De ce trebuie să-mi prăjiţi ochii cu lămpile de ceaţă din spate, când afară este vizibilitate 100%?

De ce aruncaţi chiştoacele de ţigări pe geam? Chiar dacă sunteţi la semafor sau în afara localităţii şi aveţi în spate o maşină, nu contează pentru voi… Oare nu aveţi scrumiere în maşini? Sau nu ştiţi la ce folosesc?