SecvenÅ£ele care urmează fac parte din filmul “Amintiri din epoca de aur” ÅŸi ne arată cam care era atmosfera pe străzile BucureÅŸtiului undeva prin anii ’70. Nostalgicii n-au voie să rateze acest filmuleÅ£!

Sunt sigur că aÅ£i fost, măcar o dată, martorii sau chiar victimele unei agresiuni în trafic. Fenomenul e atât de răspândit în România încât e imposibil să nu ai de-a face cu aÅŸa ceva. ÃŽn prezent, Codul Rutier nu are nici o prevedere referitoare la agresivitatea participanÅ£ilor la trafic, cu excepÅ£ia “proferării de injurii sau folosirii de gesturi obscene”

Nu, n-am fost atât de nebun şi nici n-am avut atâta timp la dispoziţie încât să merg cu maşina până în Creta. Deşi am văzut un Logan de Cluj în Hersonissos, staţiunea în care am stat. Am mers cu avionul, iar acolo am închiriat o maşină pentru două zile.

Aşa, deci mergeam eu liniştit săptămâna trecută printr-o localitate dintre Urziceni şi Bucureşti, cu 50 km/h pe banda a doua, încercând să depăşesc mai multe maşini care încetiniseră pe banda întâi. Şi cum rulam eu regulamentar şi atent să nu merg prea tare ca să nu mă prindă vreun radar, mă trezesc inundat într-o mare de flash-uri din spate.

Weekend-ul ăsta am vizitat pentru prima dată Republica Moldova, la invitaţia unor prieteni. Am plecat sâmbătă la 7 dimineaţa din Buzău, iar pe la 10:30 eram în vama de la Albiţa. E trist că există graniţe între noi şi Basarabia, dar asta e realitatea politică actuală, să sperăm că vom apuca vremurile în care vom merge la Chişinău la fel ca la Cluj sau Iaşi.

Sunt rare zilele în care circul cu maşina şi nu mă enervează cineva. Că-mi taie calea, că nu semnalizează, că nu mă lasă să ies de pe o străduţă, că accelerează când vreau să depăşesc, că ocupă două locuri de parcare în loc de unul, etc, etc.

UPDATE: Emil Boc zice că a ajuns la un acord cu transportatorii şi că aceştia îşi vor amâna protestul pentru săptămâna viitoare, în cazul în care guvernul nu se va ţine de cuvânt. Deci eu zic să ne pregătim pentru săptămâna viitoare.

Åži a nins. Åži a fost haos. ÃŽn toată Å£ara. Dar mai ales în BucureÅŸti. Trec peste faptul că autorităţile au fost nepregătite, doar ne-am obiÅŸnuit cu asta. Azi am făcut într-o oră ÅŸi 45 de minute un traseu care în mod normal se face în 30-45 de minute (în traficul de zi cu zi). Mă refer la Str. Jiului – PiaÅ£a Presei – Arcul de Triumf – Calea DorobanÅ£ilor – PiaÅ£a Lahovari.

De vreo două săptămâni am început munca în Bucureşti. Şi cum redacţia e situată pe la Piaţa Romană, mersul cu maşina cam iese din discuţie. De ce? Oricât de mult mi-ar plăcea să conduc, a merge bară la bară timp de aproape o oră, cu a întâia, maxim a doua, nu coincide deloc cu ideea mea despre şofat.

M-am întors de câteva zile dintr-un mult aÅŸteptat concediu (ca să nu zic binemeritat ), petrecut în Muntenegru, Serbia ÅŸi, tangenÅ£ial, CroaÅ£ia – Dubrovnik. Nu vreau să vorbesc despre mare, peisaje ÅŸi alte frumuseÅ£i, pentru că e clar că a auzit toată lumea de ele.